luni, 8 iulie 2013

clementine




canapeaua avea imprimată forma noastră
în picături mici de transpiraţie
stăteam ca două umbre undeva la limita întunericului
ne savuram clementinele şi priveam marea
un val se spargea între cele două coaste unite
mergeam de-a buşilea pe parchetul abia ceruit cu trupul tău
simţeam tot parfumul tău între fibrele lemnoase şi mă aşezam cu picioarele spre geam
dumnezeule
luna era aşa de oarbă în noaptea dintre copilărie şi maturitate
prin păr ţi se înnodau licuricii sarea vântul şi aripile dracilor
îmi tremurau degetele şi stăteam îmbrăţişat cu toate scrisorile

mi-am schimbat tot decorul
am înlocuit întunericul cu apusul
încerc să clipesc spre văile adânci de unde am venit
parchetul l-am înlocuit am covoare roase de molii în mono-culori
toate scrisorile s-au adunat pe retină şi le-am ars în jurul alcoolului
dintre toate nopţile de vară
aceasta e singura când luna e oarbă şi nu apare
valurile torc ca o mâţă alintată de stânci
apa se transformă în sarea ce odată se mula pe pielea ta
într-o fructieră
păstrez clementinele uscate scorojite
umplute de praf şi desene abstracte
câinii încep să latre spre necunoscut

tot întunericul nopţii
îl petrec scrijelindu-mi simboluri pe carne
mi-am pierdut ochelarii undeva prin cărţile răsfoite împreună
recitesc pasaje din biblie şi-mi fac rugăciunea
desenez în aer cruci pline de stropi de sânge
căteva pică pe canapeaua imprimată cu forma trupurilor noastre
ca un giulgiu scos la aer o singură dată pe an
dintr-o clementină răsar frunze şi năvoade
un pescar aruncă spre delfinul din bol o undiţă veche
eu îmi arunc spre trecut
o undiţă de amintiri conservate într-o fructieră


3 comentarii: