vineri, 16 noiembrie 2012

războinica după copil




 mamă
 tata de ce a plecat fără palton
 uite
 încă miroase orizontul a el
 gulerul se mișcă și mânecile la fel
 poate că îi e frig poate că plânge
 mamă
 tu nu trebuie să plângi
 am auzit afară pași
 miroase a fum de țigară și a pielea tatălui
 calul nechează câinele latră ușa rămâne închisă

 mamă
 spune-mi o poveste de război
 tata are o pușcă un pistol o fotografie
 undeva
 tranșeele sunt prea mari pentru morți
 dar tata
 tata le evită sare peste ele învinge sârma durerea
 bocancii obuzele rănile
 vine acasă mâine poimâine răspoimâine
 nu e așa
 nu e așa mamă?

 mamă
 au trecut luni întregi
 și nu au mai venit scrisori lungi
 mirosind a moarte
 porți doliu ai ochii întunecați
 poate că tata s-a luat la luptă cu dumnezeu
 l-a învins și acum se întoarce cu steaguri în spate
 parcă aud vocea lui
 tu zici că e iarăși vântul
 eu sper mamă
 eu sper în viață.

3 comentarii:

  1. Hmmm... interesant joc de cuvinte si idei:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezie copleşită de tabloul durerii, de contrariul morţii,
    îndreptându-se spre veşnicia ei... Există un Suflet românesc...

    RăspundețiȘtergere