marți, 22 noiembrie 2011

Sinucidere eșuată



Sunetele ciudate
ale copilului din mine
răzbat absolut
până în dreptul inimii
cerând copilăria înapoi.

Revoltat, încep să creionez abstract
pe venele mâinii stângi
seringi și lame tocite
plimbându-se tulburător
într-un număr de echilibristică
deasupra defileului din palmă.

Sinuciderea nu-i moarte, iubita mea inimă
și nici nu mor,
nici nu mori.
De iubire, o să bați într-una,
clopot uitat în satul gol
chemând credincioșii
la slujbă de duminică.

Mă închin
și mă trezesc
din patul asta
mirosind a copilărie
și sânge uscat.

Dă, Doamne,
iubire,
pentru a mări numărul
de îngeri
din noi!

Un comentariu:

  1. Hai să fiu sentimentală măcar aici Chestia asta e genială typule :x

    RăspundețiȘtergere