luni, 25 iulie 2011

Claritate




M-am pierdut pe coaste de nisip
ornate cu scoici şi albatroşi gigantici,
fiinţe existenţiale pentru inima mea.

Algele m-au învelit,
încălzind bucata de suflet
netopită de soare şi aer sărat,
de ochi sau buze doritoare.

Mă prezint în fiecare noapte
pe malul valurilor,
sperând să mă transform
în piesele sticloase
ale nisipului
lipite de sânii
şi faţa ta.

Mi-e dor de ce putea să fie
sau de ce va fi,
nici eu nu sunt sigur.

E clar! Mi-e dor ...

3 comentarii:

  1. ai mai renuntat la sumbru din cate vad :p

    RăspundețiȘtergere
  2. ...
    m-am simtit inchisa..
    dar frumusetea n-am putut sa n-o observ in randurile tale.

    RăspundețiȘtergere